Anger Management

Una scurtă, de dimineaţa. După cum toţi şi-au dat seama, ieri am avut party, prin urmare a fost mai greu ca deobicei să mă trezesc. Aştept frumuşel rutiera pe str. Drumul Viilor… o văd.. se opreşte la 20 de metri de mine (mă deplasam spre acel loc) şi chiar dacă îi fac semn să oprească, porneşte în trombă arătînd un gest care ar însemna că acolo se opreşte, nu aici…

Sunt uneori impulsiv şi astfel de chestii nu pot trece fără să mă irite. Poate era să fie altă treabă dacă aveam timp berechet la dispoziţie dar eu întîrziam la serviciu. În 30 sec opresc taxi şi merg după rutieră.. îi spun şoferului să nu se grăbească şi să urmeze rutiera pînă la locul de destinaţie. Plătesc. Cobor din taxi. Deschid uşa rutierei… şoferul este şocat… nu vă spun ce-a urmat pentru că astfel m-aş autodenunţa.

Chiar ieri vorbeam la petrecere că în Moldova este imposibil să nu comis măcar o dată o infracţiune. Azi de dimineaţa am atacat verbal şoferul, i-am demonstrat că a greşit, am tulburat ordinea şi liniştea publică. Abia aştept următoarea întîlnire cu “şOferul”. Îmi pare rău că pasagerii rutierei au asistat la scenă.

Precizare: pe strada Drumul Viilor nu există staţii sau locuri expres marcate pentru oprirea rutierelor.

Relaţii la telefon…

Eu cred că-i o problemă personală şi că nu deranjează chiar pe mulţi, pe mine însă mă tot sîcîie expresia “relaţii la telefonul…” Chiar e aşa de greu să dai puţină dovadă de creativitate şi să spui “informaţii” sau “detalii” la următoarele numere de telefon… ?

Trei oameni. Doua impresii si un sentiment.

Si ca sa mai spun o data despre ceea ce nu trebuie demonstrat – cit de important este factorul interpersonal in sectorul prestarilor de servicii. Am iesit in pauza si aveam de gind sa ma alimentez repede pentru ca mai aveam citeva lucruri de facut.

Cazul negativ. La ghereta care vinde placintele diferite la suta de grame, am intrebat care din placintele sunt calde la care am primit un raspuns alene ca nu-s. Cind am mai intrebat inca o data care sunt cele mai proaspete din ele pentru ca nu vreau sa cumpar placintele reci si tari mi-a spus ca nu are de gind sa le incalzeasca special pentru mine. Atit. I-am multumit si am plecat mai departe. Va trebui sa fiu foaaaarte flamind ca sa-mi mai cumpar ceva de la ea… cindva.

Cazul pozitiv. Chiar in spatele gheretei cu pricina se afla banca de la care mi-am ridicat frumusel salariul timp de 18 luni la rind. M-am apropiat de ghiseu si erau doua persoane, domnisoara de la banca mi-a spus sa astept o clipa – urma sa prezint buletinul. Pentru ca m-am intilnit cu o cunoscuta, stateam mai departe de ghereta si atunci.. minune – aud ca cineva ma cheama pe nume… “Artur” zice. Eu ma intorc. Ea ma privea direct. M-am indreptat spre casa si i-am dat actele. Domnisoara respectiva din sutele de oameni pe care-i deserveste zilnic mi-a retinut numele iar eu eram pe cit de surprins pe atit multumit. A fost ultimul meu salariu de la UNDP si ce fain l-am luat

Printre altele. Astazi am citit cel mai “cum n-ar fi de personal si uman” posting din cele plasate ever de Alexandru Culiuc. In sfirsit dupa o lectura Culiuchiana am avut un sentiment… uman. Nu o analiza rece sau o impresie subiectiva dar un sentiment.

Blogoff 1.0

Tocmai citeam despre evenimentele, întîlnirile bloggerilor din România pe un post semnat Manafu. Foarte curios, oamenii se întilnesc – discută, dezbat probleme, beau bere, cinta karaoke. Au format o adevărată comunitate.

Acum cînd despre bloguri a început cît de cît să se vorbească, au mai apărut bloguri noi şi după întilnirea reuşită de la Villa Pizza “Culiuc.com vs cititorii”, propun sa organizam la sfîrşitul acestei săptămîni, Sîmbătă, 26 ianuarie, primul off-line al comunităţii blogosferei din Moldova – Blogoff 1.0

Hai ş-om prinde doi iepuri de-o dată, combinînd utilul cu plăcutul. Avem ocazia să ne cunoaştem mai bine, oarecum să ne distrăm dar şi să discutăm, nu numai despre bloguri

<a href=”http://www.polldaddy.com” >surveys</a> – <a href=”http://www.polldaddy.com/p/249135/” >Take Our Poll</a>

Popuneri. Sugestii. Comentarii?

Wăi moldovanule…

Suntem umili. Vorbesc de popor, la general. Stau şi mă gîndesc că suntem folosiţi iar noi ne facem că nu observăm. Am reuşit să mă gîndesc la acest lucru chiar în timpul emisiunii radio la care am fost invitat de Victor Nichituş.

Atitudine. Au moldovenii atitudine sau doar o mimează? Moldovenii se confruntă cu mari probleme dar în loc să lupte, ei aleg să-şi cînte jalea, dorul de părinţi sau copii plecaţi la munci, durerea sufletui. Cînd spun “luptă” nu am în vedere violenţa, Doamne fereşte, am în vedere determinarea şi stoicizmul de care nu trebuie să ne despărţim.

Dacă aruncăm o privire la “Mioriţa” vedem un cioban moldovean care îşi acceptă soarta fără măcar să încerce să se opună acesteia. În loc să ia măsuri de siguranţă contra ucigaşilor acesta îşi pregăteşte căpătîiul. Dacă ne conducem de aceeaşi logică degrabă cu toţii ne v-om pregăti căpătîile…

Să nu plecăm departe de folclor. Uitaţi-vă ce spun proverbele populare care nouă ne plac atît de mult:

Capul plecat sabia nu-l taie… Plecaţi capul oameni buni, s-au plecat capete în trecut, se pleacă capete şi acum şi dacă vă convine aşa va fi şi pe viitor. Nu am spus că suntem umili?

Dacă tăceai, filozof rămîneai. Corect, nu? Pentru ce prea mult să vorbim? Mai bine să tăcem de altfel, pentru ce avem nevoie de probleme suplimentare? Decît să creadă că-s prost mai bine tac şi va crede că-s inteligent…

Cu răbdarea treci şi marea. Răbdaţi cetăţeni mintioşi, răbdaţi guvernele care se perindează şi care te scuipă în suflet. Răbdaţi politicienii perfizi care îşi aduc aminte de tine cînd vin alegerile, răbdaţi sărăcia şi mizeria din ţară. În fine cu răbdarea trece mai degrabă viaţa decît marea…

Admir cecenii, îmi plac şi sîrbii… nu teroriştii şi criminalii de război dar adevăraţii patrioţi. Oamenii ăştia au demnitate, verticalitate şi valori de nepreţuit… Şi mai au ceva la care moldovenii nici nu visează – curaj.

Sursa pozei: Romerican.com (Un şofer moldovean)